Ce este mamnezia sau creierul de bebeluș
O combinație a cuvintelor „mama” și „amnezie”, provenit din grecescul „amnesia”, termenul „mamnezie” descrie ansamblul dificultăților legate de memorie, atenție, concentrare și organizare pe care 80% dintre mame spun că le experimentează în sarcină și în perioada de după naștere.
Este ca o stare de confuzie sau ceață mentală, sentimentul că mintea funcționează mai lent, ca urmare a neuroplasticității perinatale – adică modificările structurale ale creierului care au loc la femei pe durata sarcinii.
Termenul „creier de bebeluș” desemnează transformările cerebrale ce se produc la femei în sarcină și după naștere. Aceste modificări, confirmate de studii recente, influențează memoria, atenția și capacitățile de limbaj, în special în trimestrul al treilea de sarcină.
Unii cercetători pun această scădere a volumului cerebral pe seama reducerii fluxului de sânge sau a acțiunii hormonilor, însă nu există un acord unanim asupra acestei teorii.
Totuși, această diminuare notabilă – dar firească – a creierului matern pare să debuteze încă de la finalul primului trimestru de sarcină și, în anumite cazuri, poate persista până la doi ani după naștere până când creierul își recapătă dimensiunea inițială, rămânând totuși modificat permanent.
Posibil inconvenient reprezintă, de fapt, o reorganizare a creierului mamei pentru a se dedica mai eficient bebelușului
În cartea sa Mommy Brain (2022), neurocercetătoarea Jodi Pawluski afirmă că această transformare cerebrală a mamelor nu este o diminuare a inteligenței, ci, din contră, un beneficiu. „Creierul de mamă este o superputere”, spune ea.
Se pare că mintea mamelor se restructurează pentru a funcționa mai bine și a se focaliza pe ceea ce este cu adevărat important: copilul. Încă din 1956, pediatrul britanic Winnicott numea această stare „preocupare maternă primară”.
Ceea ce ar putea părea un minus este, de fapt, un atu, o confirmare a capacităților extraordinare ale corpului uman. Atât de mult încât această remodelare a creierului parental pare să îi influențeze și pe tați, care trec, de asemenea, prin modificări cerebrale, printr-o scădere a nivelului de testosteron și printr-un plus de empatie. Iată magia neuroștiinței perinatale!
Cum afectează sarcina creierul? Care sunt simptomele?
Mai multe cercetări au evidențiat faptul că materia cenușie a femeilor se reduce cu 5 până la 10% pe durata sarcinii, în principal din cauza diminuării formării de noi neuroni în hipocampus, o regiune esențială pentru memorie.
Într-un studiu din 2014, cercetători britanici au aplicat un test de memorie unor grupuri de femei aflate în fiecare trimestru de sarcină (precum și unui grup de femei neînsărcinate).
Pe măsură ce sarcina avansa, participantele însărcinate au obținut scoruri din ce în ce mai mici la testele de memorie. Rezultatele lor au înregistrat o scădere medie de 11,7% între trimestrul al doilea și primul, precum și între trimestrul al treilea și al doilea. Femeile însărcinate tind să aibă performanțe mai reduse la testele de memorie și se confruntă în special cu dificultăți în memoria pe termen scurt și în reținerea cuvintelor.
Într-adevăr, o femeie însărcinată poate experimenta momente de uitare, mici lapsusuri, absențe, dificultăți de concentrare sau chiar impresia că este „cu capul în nori”. Acestea reprezintă simptome frecvent întâlnite în timpul sarcinii.
Modificări de structură: reducerea volumului de substanță cenușie
Prima schimbare importantă observată de specialiști este diminuarea volumului materiei cenușii, precum și subțierea stratului exterior al cortexului cerebral, care se reduce treptat odată cu evoluția sarcinii.
Acest proces afectează aproape toate ariile cerebrale, fiind însă mai accentuat în zonele implicate în cogniția socială, atenție și gestionarea emoțiilor. Cercetătorii au sugerat că această diminuare ar putea reprezenta o „optimizare” a creierului, pregătind mama pentru rolul parental.
Aceste transformări nu sunt doar de scurtă durată: ele continuă să fie prezente chiar și la doi ani după naștere, deși măsurătorile arată o ușoară revenire spre normal, fără a atinge însă nivelul inițial.
Modificări ale conectivității: substanța albă devine mai structurată
A doua schimbare majoră vizează substanța albă. Pe parcursul sarcinii, aceasta capătă o structură mai bine definită la nivel microscopic. Aceasta indică faptul că fibrele nervoase, responsabile de comunicarea dintre diferitele regiuni ale creierului, devin mai organizate, ceea ce poate îmbunătăți conectivitatea cerebrală.
Cercetătorii au remarcat în special că această modificare afectează fasciculele de substanță albă care permit comunicarea între zonele implicate în procesarea emoțiilor și a informațiilor vizuale. Totuși, aceste transformări sunt de scurtă durată și, în mare parte, dispar după naștere.
Implicații pentru înțelegerea comportamentului matern și a sănătății mintale
Aceste transformări ale structurii creierului matern, asociate cu creșterea semnificativă a nivelurilor de hormoni steroizi în timpul sarcinii, ar putea clarifica adaptările comportamentale ce apar în timpul și după sarcină, cum ar fi: rafinarea reacțiilor vizuale și auditive ale creierului la semnalele transmise de bebeluș sau activarea unor comportamente materne specifice.
Mai mult, modul în care aceste schimbări se coordonează între substanța cenușie și cea albă ne poate ajuta să înțelegem mai bine variațiile individuale în comportamentul matern, susceptibilitatea la tulburări psihice postpartum sau diferențele în procesul de îmbătrânire a creierului.
De ce avem impresia că „ne pierdem mințile” în sarcină?
Substanța cenușie a femeilor se reduce cu 5 până la 10% în timpul sarcinii. Această modificare poate avea mai multe cauze, printre care:
- diminuarea volumului cerebral ca urmare a scăderii fluxului sanguin în sistemul vascular;
- reducerea producției de noi neuroni în hipocamp (regiune responsabilă de transformarea memoriei pe termen scurt în memorie pe termen lung);
- lipsa somnului sau stresul provocat de disconforturile sarcinii;
- influența hormonilor.
Acestea sunt doar ipoteze, deoarece până în prezent nu există dovezi științifice definitive.
Stai liniștită, aceste episoade de uitare se vor estompa treptat. Potrivit neurocercetătoarei Jodi Pawluski, ceea ce ea numește „creierul de mamă” reprezintă, de fapt, o veritabilă superputere.
În realitate, creierul mamelor se reorganizează pentru a deveni mai eficient și pentru a se focaliza pe ceea ce este cu adevărat important în acea etapă: bebelușul aflat pe drum.
Iar dacă tații profită de ocazie să-și facă glume pe seama ta, ține cont că și ei trec prin modificări hormonale, precum scăderea nivelului de testosteron, creșterea oxitocinei și amplificarea empatiei odată ce devin părinți.
La nivel cerebral, volumul materiei cenușii și grosimea anumitor regiuni se diminuează, în timp ce conexiunile neuronale se intensifică. Deși pot părea surprinzătoare, aceste schimbări nu sunt deloc minore: pot persista până la doi ani după naștere și sunt esențiale pentru adaptarea creierului la rolul de mamă.
Influența hormonilor și adaptarea cognitivă
Variațiile hormonale din ultimele etape ale sarcinii și din perioada de după naștere au un rol esențial în apariția acestor transformări. Acestea pot încetini regenerarea neuronilor, în special în hipocamp, o regiune crucială pentru funcțiile de memorare. Totuși, această reorganizare nu reprezintă o pierdere, ci mai degrabă un proces menit să optimizeze atenția maternă îndreptată către nou-născut.
În consecință, conexiunile neuronale devin mai intense în zonele creierului implicate în atașament și cogniție socială. Aceste modificări îi permit mamei să fie mai sensibilă la nevoile copilului, întărind astfel legătura afectivă dintre ei.
Cum să gestionezi mai bine „creierul de bebeluș”?
Deși aceste schimbări sunt firești, există modalități de a diminua neplăcerile asociate cu „creierul de bebeluș” prin adoptarea unor bune obiceiuri:
- Activitate fizică moderată: plimbările, yoga sau înotul practicate de 3 ori pe săptămână susțin funcțiile cognitive.
- Alimentație și hidratare corespunzătoare: acestea susțin procesul de neurogeneză și buna funcționare a creierului.
- Organizare zilnică: folosirea listelor, a mementourilor și stabilirea unor locuri fixe pentru obiecte ajută la compensarea uitărilor.
- Tehnici de relaxare: meditația sau exercițiile de respirație profundă contribuie la o mai bună gestionare a stresului și la îmbunătățirea concentrării.
- Interacțiunea cu bebelușul: dialogul cu el, cântatul și crearea unui mediu calm sprijină dezvoltarea creierului său și consolidează relația mamă–copil.
Concluzie
Prin urmare, „creierul de bebeluș” nu este doar o particularitate ciudată a sarcinii. Este o adaptare importantă a creierului, menită să pregătească mamele pentru noul lor rol. Înțelegând aceste procese și aplicând câteva recomandări, devine mai simplu să traversezi această perioadă cu mai multă liniște.
Referințe bibliografice
https://www.parents.fr
https://www.francebleu.fr
https://www.frcneurodon.org