Se pare că una dintre cele mai des întâlnite întrebări venite din partea părinților din comunitatea RoPedia este legată de alergiile la copii. În acest articol sunt prezentate informații despre simptome, tipuri de alergii și recomandări utile pentru părinți.
Ce reprezintă o alergie și cum se manifestă ea la copii?
Alergia este o reacție exagerată a sistemului imunitar la o substanță externă, denumită alergen. În funcție de modul în care acesta pătrunde în organism – prin căile respiratorii (nas sau gură), prin piele sau prin sistemul digestiv – simptomele pot diferi în funcție de organul afectat.
Ce este important să știi despre alergiile copilului tău?
Alergiile sunt afecțiuni care afectează pielea sau mucoasele (precum bronhiile, laringele, mucoasa orofaringiană ori digestivă), iar în formele severe pot implica și sistemul circulator.
Formele ușoare de alergie apar la nivelul unui singur organ și, de regulă, influențează puțin calitatea vieții copilului. În schimb, formele severe sunt mai complexe, pot afecta mai multe organe – precum plămânii, nasul, pielea sau sistemul digestiv – și debutează frecvent încă din copilărie, persistând în timp dacă nu sunt tratate corespunzător.
Apariția alergiilor este determinată atât de factorii genetici, cât și de cei de mediu, precum poluarea sau scăderea biodiversității, aceștia contribuind semnificativ la creșterea numărului de cazuri în ultimii ani.
Cele mai frecvente tipuri de alergii la copii:
- Alergii alimentare – Printre alimentele care declanșează cel mai des reacții alergice la copii se numără laptele (prin lactoză), ouăle (albumina), arahidele, nucile, soia, grâul (glutenul), căpșunile, crustaceele și fructele de mare.
- Alergii respiratorii – Sunt provocate de factori precum polenul, praful, mucegaiul, părul de animale, ambrozia sau acarienii.
- Alergii cutanate – Se manifestă prin eczeme, urticarie sau dermatită de contact. În această categorie intră și reacțiile cauzate de înțepături sau mușcături de insecte ori animale, precum căpușele, păianjenul Văduva Neagră, musca țețe, țânțarul Anofel, scorpionii sau șerpii veninoși, care pot avea uneori consecințe grave.
- Alergii medicamentoase – Pot fi provocate de medicamente precum antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene sau tratamentele pentru astm.
- Alergii la substanțe chimice – Produse precum cosmeticele sau detergenții pot conține substanțe care declanșează reacții alergice la nivelul pielii sau mucoaselor.
Principalele manifestări alergice la copil
Eczema atopică
- Este o erupție cutanată cronică, care apare și dispare periodic și este însoțită constant de senzația de mâncărime.
- Zonele afectate sunt, de obicei, pliurile coatelor, partea din spate a genunchilor, zona anterioară a gleznelor, regiunea subfesieră, conturul gâtului, zona din jurul ochilor și urechilor, iar la sugari – obrajii.
Rinoconjunctivita alergică
- Se manifestă prin strănut frecvent, secreții nazale abundente sau nas înfundat, fără alte semne de răceală.
- Este adesea însoțită de lăcrimare, mâncărime oculară și senzație de disconfort la nivelul ochilor.
Urticaria
- Apare sub formă de pete sau plăci roșii, ușor reliefate și pruriginoase, care apar și dispar în mod repetat.
Date statistice despre alergii
- În prezent, una din patru persoane suferă de alergii; numărul cazurilor s-a dublat în ultimele două decenii și a crescut de cinci ori în ultimii 40 de ani (aproximativ 18 milioane de persoane).
- Între 15 și 20% dintre persoanele alergice dezvoltă forme severe, precum crize de astm, dermatită atopică severă, alergii alimentare multiple sau anafilaxie.
- Se estimează că, până în 2025, alergiile ar putea afecta jumătate din populație, generând costuri socio-economice importante.
Alergiile respiratorii la copii – informații utile
- Vârsta de apariție: acestea sunt rare la copiii foarte mici și apar, de regulă, după vârsta de 4 ani, afectând până la 40% dintre copii.
- Durata: simptomele persistă atât timp cât copilul este expus la alergen.
- Contagiozitate: alergiile respiratorii nu se transmit de la o persoană la alta.
Cum se tratează alergiile respiratorii?
Primul pas constă în identificarea alergenului responsabil. Medicul poate recomanda evitarea acestuia, precum și măsuri de prevenție și igienă.
Măsuri generale de tratament:
- Igiena nazală – curățarea periodică a nasului cu ser fiziologic.
- Medicamente – pot fi administrate antihistaminice sau corticosteroizi nazali, doar la recomandarea medicului; decongestionantele nu sunt indicate copiilor.
- Imunoterapia (desensibilizarea) – în cazul simptomelor persistente, alergologul poate recomanda administrarea treptată a alergenului, în doze mici, pe o perioadă de 3–5 ani. Aceasta este eficientă în special pentru alergiile la polen și poate preveni apariția astmului, fiind recomandată de la vârsta de 5–6 ani.
Când sunt necesare testele alergologice?
Dacă simptomele apar clar în sezonul polenic sau după contactul cu un animal, diagnosticul este, de obicei, evident și nu sunt necesare teste suplimentare. Totuși, dacă manifestările persistă în afara sezonului sau pe tot parcursul anului, testele efectuate de un specialist pot ajuta la identificarea exactă a alergenului.
Sfaturi practice în funcție de tipul alergiei
În cazul alergiei la animale:
- Evitați prezența animalelor de companie în locuință.
- Consultați medicul înainte de administrarea medicamentelor fără prescripție.
În cazul alergiei la acarieni:
- Aspirați frecvent și evitați covoarele.
- Utilizați huse speciale antiacarieni pentru saltele și perne.
- Spălați lenjeria de pat la temperaturi ridicate, aproximativ la două săptămâni.
- Reduceți numărul jucăriilor de pluș și curățați-le des.
În cazul alergiei la polen:
- Mențineți ferestrele și ușile închise în perioadele de polenizare.
- Evitați uscarea hainelor în aer liber.
- Administrați antihistaminice cu acțiune prelungită, conform recomandării medicului, înainte de ieșirea din casă.
- Folosiți sisteme de ventilație cu filtre HEPA, dacă este posibil.
Prevenirea alergiilor respiratorii
Cea mai eficientă metodă de prevenție este reducerea contactului cu alergenii declanșatori.
Suntem insuficient expuși la microbi?
Creșterea numărului de alergii în țările dezvoltate ridică numeroase întrebări. Deși cauzele nu sunt pe deplin cunoscute, unii specialiști consideră că sistemul imunitar reacționează exagerat deoarece nu este suficient „antrenat”.
Cercetările indică faptul că expunerea timpurie la microbi – cum se întâmplă în cazul copiilor care merg la creșă, au frați sau trăiesc în mediul rural – contribuie la dezvoltarea unui sistem imunitar mai echilibrat. În schimb, copiii crescuți într-un mediu foarte steril pot deveni mai sensibili la alergeni obișnuiți.
Alergiile alimentare la copii
Ce este alergia alimentară?
Alergia alimentară reprezintă reacția sistemului imunitar la o substanță din alimente, de regulă o proteină. Această substanță se numește alergen. După consum, poate declanșa reacții la nivel respirator, digestiv sau cutanat, manifestate prin dificultăți de respirație, vărsături, diaree, erupții sau urticarie.
Reacțiile mediate de IgE apar rapid, de obicei în cel mult 30 de minute de la expunere, prin eliberarea unor substanțe care pot afecta simultan mai multe organe.
Copiii – categoria cea mai expusă
- Aproximativ 6% dintre sugari și 3% dintre copii suferă de alergii alimentare.
- Alergia la lapte este cea mai frecventă, însă majoritatea copiilor o depășesc până la vârsta de 5 ani.
- Alergia la arahide afectează între 1 și 2% dintre copiii mici.
Copiii predispuși
- cei care au deja alte alergii alimentare;
- cei cu eczeme severe, astm sau rinită alergică;
- cei cu antecedente familiale de alergii.
Pot dispărea alergiile alimentare?
În multe situații, alergiile dispar între 5 și 7 ani. În cazul laptelui și ouălor, până la 80% dintre copii depășesc această problemă.
Alergeni principali
Există peste 160 de alergeni capabili să producă anafilaxie. În Canada, 90% dintre reacțiile severe sunt cauzate de 10 alimente principale: lapte, ouă, arahide, nuci, fructe de mare, pește, susan, muștar, soia și grâu.
Simptomele alergiei alimentare
Acestea apar rapid după consum și pot include:
- urticarie, pete roșii și mâncărime;
- modificări ale vocii;
- iritabilitate;
- alterarea stării generale;
- vărsături și diaree;
- tuse;
- dificultăți respiratorii;
- umflarea buzelor, limbii sau gâtului.
Anafilaxia – semne de alarmă
- deteriorarea rapidă a stării generale;
- umflarea buzelor sau limbii;
- dificultăți respiratorii;
- vărsături.
La apariția simptomelor severe, se administrează imediat autoinjectorul de adrenalină (epinefrină) și se apelează serviciile de urgență.
Ce se întâmplă dacă un copil consumă un alergen?
Acesta poate prezenta unul sau mai multe simptome. Este importantă monitorizarea atentă, chiar dacă reacțiile par ușoare, deoarece se pot agrava. În cazul apariției mai multor simptome, se administrează epinefrină și se apelează 112.
Conduita în caz de suspiciune
- Consultați un specialist cât mai curând.
- Se pot efectua teste cutanate sau analize de sânge.
- Dacă diagnosticul este confirmat, se stabilește un plan de urgență.
- Ulterior, se poate realiza un test de provocare în condiții controlate.
Introducerea alimentelor
- Diversificarea începe în jurul vârstei de 6 luni.
- Amânarea introducerii alergenilor nu reduce riscul, ci îl poate crește.
- Se recomandă introducerea lor în jurul vârstei de 6 luni, dar nu înainte de 4 luni.
- Introducerea timpurie a arahidelor poate fi benefică pentru copiii cu risc crescut, după consult medical.
Precauții
- Introduceți alimentele treptat, în cantități mici.
- Evitați combinațiile de alergeni la început.
- Monitorizați reacțiile.
- Continuați consumul dacă alimentul este tolerat.
Reacții de contact
Alimentele acide sau condimentate pot provoca iritații locale, fără a fi vorba despre o alergie.
Prevenție
- Păstrați la îndemână autoinjectorul de epinefrină.
- Citiți etichetele produselor.
- Verificați ingredientele în restaurante.
- Informați personalul educațional.
- Utilizați brățări medicale de identificare.
Desensibilizarea orală
- Tratamentul durează 3–5 ani.
- Are ca scop creșterea toleranței.
- Este personalizat.
- Necesită monitorizare atentă.
- Poate îmbunătăți calitatea vieții.
Tratamentul de desensibilizare
Este o metodă care modifică reacția sistemului imunitar, astfel încât organismul să nu mai reacționeze la alergen. În urma acestui tratament, simptomele dispar, iar toleranța crește.
Acesta este recomandat în anumite condiții, precum: stare bună de sănătate, vârstă peste 5 ani și respectarea tratamentului.
Durata este de aproximativ 3 ani, adaptată fiecărui caz.
Diferența dintre alergii și intoleranțe
Intoleranța alimentară nu implică sistemul imunitar, spre deosebire de alergie. De exemplu, intoleranța la lactoză apare din cauza incapacității de digestie a lactozei, în timp ce alergia la lapte implică reacția imună la proteine.
Pași de urmat
- Consultați medicul.
- Evitați alergenii.
- Asigurați protecție.
- Gestionați alimentația.
Evoluția alergiilor
- Unele dispar în copilărie.
- Altele persistă la maturitate.
- Monitorizarea medicală este importantă.
Concluzie
În concluzie, alergiile sunt reacții ale organismului la substanțe aparent inofensive, precum polenul, alimentele sau praful.
Deși pot provoca disconfort, ele pot fi controlate prin identificarea factorilor declanșatori și evitarea acestora.
Comunicarea cu adulții și respectarea indicațiilor medicale sunt esențiale pentru o viață sănătoasă, chiar și în prezența alergiilor.
Referințe bibliografice
https://www.american-hospital.org
https://naitreetgrandir.com
https://naitreetgrandir.com
https://www.inspq.qc.ca