Se observă că un număr tot mai mare de persoane devin hipersensibile la diverse substanțe. Putem lua ca exemple polenul, glutenul sau lactoza. Alergie ori intoleranță: care este, de fapt, deosebirea?
Chiar dacă alergiile și intoleranțele pot avea simptome asemănătoare, între ele există o diferență esențială.
În cazul alergiilor, sistemul imunitar reacționează la una sau mai multe substanțe (precum polenul, acarienii, fructele de mare sau arahidele) și produce anticorpi. În schimb, în cazul intoleranțelor, manifestările apar după consumul unei anumite substanțe (de exemplu gluten sau lactoză), însă fără ca organismul să genereze anticorpi.
Ce înseamnă alergia alimentară?
Alergia alimentară reprezintă reacția sistemului imunitar la o substanță dintr-un aliment, de regulă o proteină. Substanța care provoacă reacția se numește alergen. Atunci când acesta este ingerat, poate declanșa o reacție alergică ce implică sistemul respirator, digestiv sau pielea. Printre simptome se numără respirația șuierătoare ori dificilă, vărsăturile, diareea, erupțiile cutanate sau urticaria.
Intoleranța alimentară
Intoleranța alimentară este o reacție neplăcută la un aliment, fără participarea sistemului imunitar, spre deosebire de alergie. De exemplu, intoleranța la lactoză apare atunci când organismul nu poate digera lactoza (zahărul din lapte), în timp ce alergia la lapte este o reacție imună la proteinele din lapte.
Spre deosebire de alergii, intoleranța nu determină producerea sau eliberarea de anticorpi specifici. După cum sugerează și denumirea, organismul pur și simplu nu tolerează acel aliment.
În consecință, nu îl poate digera corect, iar consumul său duce la apariția simptomelor.
O intoleranță alimentară poate include următoarele manifestări:
- erupții cutanate și mâncărimi,
- balonare abdominală,
- vărsături,
- diaree, crampe și dureri de cap.
Intoleranța alimentară poate avea mai multe cauze: o lipsă a unor enzime digestive (cum este cazul intoleranței la lactoză), un deficit al proteinelor de transport la nivel intestinal (ca în intoleranța la fructoză), efectele unor substanțe prezente natural în alimente (precum histamina) sau prezența unor aditivi alimentari, cum ar fi coloranții ori substanțele care conferă gust și miros.
Consumul de lapte în cazul intoleranței la lactoză
- Unele persoane pot tolera cantități reduse de lapte în timpul mesei; se poate începe cu aproximativ ½ cană (125 ml) și se observă reacția.
- Există produse lactate cu conținut redus sau fără lactoză, precum și suplimente enzimatice (picături sau tablete) care ajută la descompunerea lactozei.
- Chiar dacă laptele simplu nu este bine tolerat, iaurtul și brânzeturile maturate, cu puțină lactoză, pot fi consumate.
- Persoanele foarte sensibile pot avea nevoie să elimine complet lactoza; diagnosticul trebuie stabilit de medic.
Tabel comparativ: alergie vs intoleranță
| Caracteristică | Intoleranță | Alergie |
|---|---|---|
| Definiție | reacție non-imunologică a organismului la o substanță | reacție a sistemului imunitar la un alergen |
| Sistem afectat | în principal digestiv | sistemul imunitar |
| Timp de apariție | de regulă întârziat (după câteva ore) | rapid (de la secunde la minute) |
| Cantitate necesară | de obicei mare | chiar și o cantitate foarte mică poate declanșa reacția |
| Simptome frecvente | balonare, diaree, dureri abdominale, greață | erupții, umflături, dificultăți respiratorii, șoc anafilactic |
| Severitate | în general ușoară sau moderată | poate fi severă ori chiar fatală |
| Diagnostic | dietă de eliminare, teste de provocare, test respirator | teste cutanate și analize de sânge (IgE) |
| Tratament | evitarea alimentului, enzime digestive | evitarea alergenului, antihistaminice, epinefrină |
| Exemplu | intoleranță la lactoză | alergie la arahide |
Reacția anafilactică
Anafilaxia este cea mai severă formă de reacție alergică, apare brusc și poate pune viața în pericol. De regulă, este declanșată de alimente, înțepături de insecte sau medicamente.
Alergeni alimentari frecvenți
Printre cei mai comuni se numără arahidele, nucile, fructele de mare, peștele, laptele de vacă, ouăle, susanul și soia. Copiii cu astm care au și alergii alimentare prezintă un risc mai mare de anafilaxie.
Semne de alarmă
- dificultăți la vorbire, înghițire sau respirație
- scăderea tensiunii arteriale și puls accelerat
- pierderea conștienței
La apariția primelor simptome severe, se administrează autoinjectorul cu epinefrină (EpiPen®, Allerject®) și se apelează imediat serviciile de urgență (911).
Ce trebuie făcut dacă suspectați o alergie sau o intoleranță
- Consultați medicul, care poate recomanda investigații sau trimitere la alergolog.
- Evitați alergenul identificat, citind etichetele și solicitând informații de la producători sau restaurante.
- Luați măsuri de protecție – persoanele cu risc de anafilaxie trebuie să aibă mereu asupra lor un autoinjector de epinefrină.
- Gestionați intoleranța – unele persoane pot consuma cantități mici din alimentul problematic; reacțiile diferă de la caz la caz.
Evoluția alergiilor alimentare la copii
- Alergiile la lapte, soia și ouă dispar frecvent până la vârsta de 5–7 ani.
- Alergiile la arahide, nuci, pește și crustacee persistă, în general, la maturitate, însă aproximativ 20% dintre copiii alergici la arahide se vindecă înainte de a merge la școală.
- Este recomandată monitorizarea periodică la alergolog pentru a urmări evoluția alergiei.
Rolul dieteticianului
- Identifică posibilele intoleranțe și asigură un aport nutritiv adecvat după eliminarea alimentelor problematice.
- Propune alternative alimentare sănătoase și gustoase.
- Sprijină persoanele și familiile în recunoașterea alergenilor pe etichete, în planificarea unor meniuri echilibrate fără alergeni și în adoptarea unui stil de alimentație sigur, inclusiv în oraș.
Concluzie
În concluzie, deși alergiile și intoleranțele alimentare pot avea manifestări asemănătoare, ele sunt mecanisme diferite care necesită abordări distincte.
Alergiile implică sistemul imunitar și pot avea consecințe severe, chiar periculoase pentru viață, în timp ce intoleranțele țin mai ales de dificultatea organismului de a digera anumite substanțe.
Identificarea corectă a problemei, prin consult medical și teste specifice, este esențială pentru adoptarea unui regim alimentar sigur și echilibrat. Prin informare, monitorizare și sprijin de specialitate, majoritatea persoanelor pot gestiona eficient aceste condiții și își pot menține o calitate bună a vieții.